Poezia Greierele si furnica versuri

Greierele și Furnica – Jean de La Fontaine

Greierele, tot cântând vara,

Se trezi că iarna-i grea.

Fără nici un pic de hrană,

Greierele se pune-n drum.

La furnica harnică și bună,

Ca să-i ceară milostenie.

"Sora mea, dă-mi, te rog, un pic de mâncare,

Încă nu-i târziu să-ncep să mor."

Furnica, temându-se de zor,

Nu vrea să dea nici măcar un bob.

"Ce-ai făcut toată vara?"

Întreabă furnica cu asprime.

"Zi și noapte am cântat,"

Răspunde greierele cu sfială.

"Cântat-ai? Atunci dansează!

Nu te voi împrumuta!"

Aspecte importante ale operei

Poezia "Greierele și Furnica" este una dintre cele mai cunoscute fabule ale lui Jean de La Fontaine și transmite o lecție morală esențială. Prin personajele sale — greierele și furnica — La Fontaine ilustrează contrastul între lene și hărnicie, între nepăsare și responsabilitate. Greierele, care și-a petrecut vara cântând, se confruntă cu consecințele iresponsabilității sale odată cu venirea iernii, în timp ce furnica, simbol al disciplinei și al muncii asidue, refuză să îi ofere ajutorul necesar. Fabula este o metaforă despre importanța planificării și a prevederii în viață, subliniind faptul că fiecare acțiune are consecințe și că munca susținută este cheia succesului și a supraviețuirii. La Fontaine reușește să capteze esența acestor valori printr-o narațiune simplă, dar plină de învățăminte, care rămâne relevantă și astăzi.