Miorita versuri

Miorița – Baladă populară

Pe-un picior de plai,

Pe-o gură de rai,

Iată vin în cale,

Se cobor la vale

Trei turme de miei

Cu trei ciobănei.

Unu-i moldovean,

Unu-i ungurean

Și unu-i vrâncean.

Iar cel ungurean

Și cu cel vrâncean,

Mari se vorbira,

Ei se sfătuira

Pe l-apus de soare

Ca să mi-l omoare

Pe cel moldovean,

Că-i mai ortoman

Ș-are oi mai multe,

Mândre și cornute,

Și cai învățați,

Și câni mai bărbați.

Dar cea mioriță,

Cu lână plăviță,

De trei zile-ncoace

Gura nu-i mai tace,

Iarba nu-i mai place.

– Mioriță laie,

Laie bucălaie,

De trei zile-ncoace

Gura nu-ți mai tace!

– Dragă baciule,

De trei zile-ncoace

Gura nu-mi mai tace,

Iarba nu-mi mai place.

– Oiță bârsană,

De ești năzdrăvană

Și de-a fi să mor,

În câmp de mohor,

Să spui lui vrâncean

Și lui ungurean

Că eu să să mor

Nu mă tem de dor.

– De trei zile-ncoace

Gura nu-mi mai tace,

Frunză verde-ntinsă,

Frunză verde-ngustă,

Frunză verde lată,

Frunză verde lată,

Frunză verde lată.

Și să-i zici lui vrâncean,

Și să-i zici lui ungurean

Că eu n-am frică

De nici o nimică.

Și mai spune-i, oiță,

Seara când să vie

Frunza să mă bată,

Să mă ningă floarea,

Moartea să mă-nchine,

Frunza să mă soare,

Freamătul să moară,

Până când să vie

Moartea maică-mare.

De-a zice ea:

Moarte frunză verde,

Frunză verde lată,

Frunză verde lată.

De-a zice ea:

Bună seara, floare,

Frunză verde-ngustă,

Frunză verde-ngustă.

Și ce zice floarea:

Bună seara, moarte,

Frunză verde-ntinsă,

Frunză verde-ntinsă.

Și ce zice moartea:

Frunză verde lată,

Frunză verde lată.

Frunză verde lată,

Frunză verde lată.

Și așa să zic: Bună seara!

Aspecte importante ale operei "Miorița"

Balada populară "Miorița" este una dintre cele mai cunoscute opere din folclorul românesc. Aceasta povestește despre soarta tragică a unui cioban moldovean, trădat de doi colegi de breaslă, un ungurean și un vrâncean, care complotează să-l omoare din invidie pentru turmele sale bogate. Miorita, o oaie năzdrăvană, îl avertizează pe cioban despre complot, dar ciobanul acceptă calmul și inevitabilitatea sorții sale, exprimând o perspectivă profund filozofică asupra morții.

Temele principale ale operei includ acceptarea senină a morții, trădarea și invidia, dar și legătura specială dintre om și natura înconjurătoare. "Miorița" este văzută ca o metaforă pentru condiția umană și destin, cu o abordare distinctă asupra morții, ilustrând cum oamenii își pot găsi pacea interioară în fața inevitabilului.