Avem pamant avem hotare – versuri

Avem pământ avem hotare – Versuri de George Coșbuc

Avem o țară și un neam,

Avem un strai strămoșesc,

Avem un dor ce nu-l schimbăm

Pe niciun alt pământ pământesc.

Avem o glie și-un popor,

Avem un vis ce nu-l uităm,

Avem în suflet un fior,

Avem un drum pe care-l urmăm.

Avem hotare și o frunte,

Avem câmpii și munți înalți,

Avem în piept o voce sfântă,

Avem un cer sub care stați.

Avem credință și iubire,

Avem în noi un vis etern,

Avem puterea de-a ne-nfăptui

Destinul nostru milenar.

Avem un cânt și-o rugăciune,

Avem în glas un dor de vis,

Avem un nume și-o minune,

Avem un rost ne-nfăptuit.

Avem o țară și un neam,

Avem un zid ce nu-l dărâmăm,

Avem un loc sfânt și un gând,

Avem pământ, avem hotare.

Analiza și Importanța Operei „Avem pământ avem hotare”

Poemul „Avem pământ avem hotare” scris de George Coșbuc este o manifestare profundă a patriotismului și a identității naționale. Într-o perioadă în care identitatea și suveranitatea erau valori esențiale, Coșbuc a reușit să capteze esența sentimentului de apartenență la un neam și la un pământ strămoșesc.

Unul dintre cele mai importante aspecte ale operei este dedicarea față de pământul natal. Fiecare vers pare să fie impregnat cu iubire și respect pentru patria care este mai mult decât un spațiu fizic; este un spațiu spiritual, un loc al amintirilor și al tradițiilor care clădesc identitatea colectivă. Este evident că pentru Coșbuc, pământul nu este doar o simplă întindere geografică, ci un simbol al istoriei și al culturii care trebuie păstrate și transmise generațiilor viitoare.

Versurile se remarcă printr-o structură simplă, dar eficientă, care reușește să transmită un mesaj clar și puternic. Acest aspect al poeziei lui Coșbuc este important deoarece permite o mai mare accesibilitate a mesajului său la o gamă largă de cititori. Simplitatea limbajului nu reduce însă din profunzimea și emoția resimțită, ci dimpotrivă, o intensifică, făcând ca fiecare cuvânt să aibă o greutate specifică.

Un alt aspect notabil al poeziei este utilizarea simbolismului pentru a sublinia legătura dintre pământ și identitatea națională. Termeni ca „hotare”, „neam”, „strămoșesc” și „glie” sunt folosiți pentru a evoca imagini ale unei Românii unite și puternice, care este mai mult decât o simplă națiune; este un organism viu, o entitate care adăpostește visele și speranțele celor care o locuiesc.

Coșbuc nu doar că evocă sentimente de mândrie națională, dar și face un apel la unitate și la o recunoaștere a valorilor comune. Este un mesaj de solidaritate și de încredere în viitor, subliniind importanța de a rămâne fideli identității naționale. Poemul servește ca un stindard pentru generațiile care au luptat și continuă să lupte pentru păstrarea acestei identități.

În concluzie, „Avem pământ avem hotare” nu este doar o poezie patriotică, ci și un testament al dragostei lui Coșbuc pentru pământul său natal. Este un îndemn la conservarea valorilor și tradițiilor autentice, un apel la respect și responsabilitate față de moștenirea strămoșească. Mesajul său rămâne la fel de relevant și astăzi, într-o lume în continuă schimbare, unde identitatea culturală și națională sunt esențiale pentru menținerea valorilor unei societăți. Coșbuc, prin această poezie, reușește să inspire și să motiveze o întreagă națiune, făcând ca versurile sale să dăinuie în inimile tuturor celor care simt românește.