Azi am sa-ncrestez in grinda – versuri

Azi am să-ncrestez în grindă – de George Coșbuc

Azi am să-ncrestez în grindă
Câte zile-or fi de-aici,
Că m-am despărțit de tine,
Și-au trecut de-atuncea…câți?
Câte flori or fi pe luncă,
Cât e lunca de frumoasă!
Dar niciuna nu-i ca tine,
Căci nici lunca nu-i mireasă.

Și va plânge și lăuta
La-ntâlnirea noastră, iară,
C-om fi iarăși împreună,
Cum ne-a fost la început:
Câte zile-or fi trecut!
Și va plânge și lăuta,
Că lăuta-i de-a mea soră,

Azi în grindă, mâine-n grindă,
Până s-or plini ani mulți,
Ani de dragoste și doruri,
Ani de chinuri și de alte
Vise nalte, nerealizate,
Totuși calde, totuși…alte.

Dar când vom fi iarăși una,
Cât de lungi or fi anii?
Și ce faci tu, draga mea?

Analiza și Interpretarea Poeziei

„Azi am să-ncrestez în grindă” este o poezie scrisă de George Coșbuc, un important poet român al secolului XIX și începutul secolului XX. Acest poem este o evocare a dorului și a așteptării reîntâlnirii cu un suflet drag. Versurile sunt simple, dar încărcate de emoție și simbolism, reluând tema timpului care trece și a dorului care persistă.

Poezia începe cu decizia protagonistului de a face o crestătură în grindă, un gest simbolic ce marchează trecerea timpului și numărătoarea zilelor de la despărțirea de persoana iubită. Acest act de a „ncresta” este mai mult decât o simplă măsurare a timpului; este o formă de a ține vie amintirea și speranța unei reîntâlniri.

Motivul florilor este utilizat pentru a sublinia frumusețea și unicitatea persoanei iubite. Deși lunca este plină de flori, niciuna nu se compară cu iubita, subliniind astfel unicitatea și importanța acesteia în viața naratorului. Florile sunt adesea simboluri ale frumuseții și efemerității, ceea ce poate sugera și fragilitatea iubirii sau a relației umane.

Lăuta, un instrument muzical tradițional, este introdusă în a doua strofă ca un simbol al exprimării emoționale și al artei care însoțește dorul. Lăuta plânge la întâlnirea celor doi, ceea ce adaugă o dimensiune auditivă poeziei și subliniază adâncimea sentimentelor trăite. Lăuta, ca „soră” a naratorului, personifică muzica și arta ca mijloace de alinare și germeni ai speranței.

Tema timpului este reluată din nou în ultima strofă, cu o notă mai optimistă și mai plină de speranță. Chiar dacă anii de așteptare pot fi lungi și plini de dorințe neîmplinite, există mereu speranța unei reîntâlniri și a unui viitor comun. Este o poezie care reflectă asupra trecerii timpului și a felului în care dragostea și amintirea pot transcende această trecere.

În ansamblu, poezia „Azi am să-ncrestez în grindă” de George Coșbuc este o reflecție lirică asupra iubirii, dorului și a timpului, capturând esența universală a așteptării și a speranței. Folosind imagini simple, dar puternice, și o structură lirică accesibilă, Coșbuc reușește să transmită emoții profunde și să creeze o conexiune emoțională cu cititorul.