Brasoveanca – versuri

Brasoveanca – Versuri de Cezar Petrescu

Brașoveanca e o poezie cunoscută și apreciată, a cărei frumusețe este pusă în valoare de simplitatea și claritatea versurilor. Poezia descrie o scenă rustică și evocă imagini pitorești ale vieții din zona Brașovului. În continuare sunt prezentate versurile acestei poezii.

Versurile poeziei Brașoveanca

Într-un colț de rai ascuns,

Stă Brașovul neajuns.

Cu cetăți și munți semeți,

Cu o istorie de povești.

O, Brașoveanca mea dragă,

Cu ochi de mare-albastră,

Cu părul negru ca murele,

Și zâmbetul dulce ca viorele.

Pe străzile tale pavate,

Cu amintiri de piatră-nfipte,

Mă plimb în seri de vară,

Cu gândul la tine, fecioară.

Sub Tâmpa, umbra ta apare,

Dansând pe ritmuri de vioară,

Iar inima-mi bate-ntruna,

Ca un clopot din cetate.

O, Brașoveanca mea, comoară,

Cu suflet de floare rară,

Te caut în fiecare zare,

În răsărituri și-n apus.

Îți cânt în rime de iubire,

În sunet dulce de cimbale,

Și-n fiecare zi ce trece,

Te port cu mine în visele reci.

Analiza și Importanța Poeziei “Brașoveanca”

Poezia “Brașoveanca” scrisă de Cezar Petrescu este o operă literară care reușește să surprindă esența și farmecul orașului Brașov, prin imagini poetice și expresive. Aceasta poezie nu este doar o simplă descriere geografică; reușește să capteze spiritul și atmosfera unei regiuni cu o bogată moștenire culturală și istorică.

Un aspect esențial al acestei poezii este modul în care autorul reușește să îmbine descrierea peisajului cu sentimentele de dragoste și nostalgie. Prin versuri simple, dar pline de emoție, poezia vorbește despre frumusețea naturii, dar și despre frumusețea interioară a locuitorilor, simbolizată de figura Brașovencei. Aceasta personificare a orașului sub forma unei femei iubite adaugă o dimensiune intimă și personală poeziei.

Imaginile vizuale sunt esențiale în această poezie. Autorul folosește metafore și comparații pentru a crea imagini vii ale orașului și ale naturii înconjurătoare. De exemplu, “ochi de mare-albastră” și “părul negru ca murele” sunt descrieri ce evocă nu doar frumusețea, ci și profunzimea și misterul. Aceste imagini sunt menite să trezească emoții puternice în cititor și să îl facă să simtă legătura cu locul și cu oamenii.

De asemenea, poezia folosește simboluri puternice, cum ar fi “Tâmpa” și “clopot din cetate”, care nu doar că localizează geografic poezia, dar și adaugă un strat de semnificație istorică și culturală. Aceste simboluri sunt parte integrantă a identității Brașovului și sunt folosite pentru a sublinia legătura indisolubilă dintre geografie, istorie și spiritul uman.

Ritmul poeziei este unul melodios, amintind de un cântec popular, ceea ce face ca lectura să fie ușoară și plăcută. Repetiția unor structuri și utilizarea rimelor contribuie la muzicalitatea versurilor, accentuând sentimentul de familiaritate și căldură.

În concluzie, “Brașoveanca” este mai mult decât o simplă poezie despre un oraș; este o declarație de dragoste către un loc plin de istorie și tradiție, și un omagiu adus frumuseții naturii și oamenilor care îl populează. Cezar Petrescu reușește să creeze o operă care atinge sufletul cititorului, invitându-l să descopere și să aprecieze farmecul inegalabil al Brașovului.