Cap È™i pajură – versuri

Cap și pajură – Ion Minulescu

Cap și pajură
Pe un pol vechi de argint
Ce ne cade din senin
Pe-ale noastre buze-amorțite
De săruturi și de chin.
Cap și pajură…
Unul din noi va câștiga
Polul vechi – de-argint – al nopții,
Doar unul… și cineva
Își va plânge-n buze morții.

Cap și pajură…
Azi ne-om juca soarta-ntr-o clipă
Cine-i pajura?…
Cine-i capul ce visează
Căci va-nvinge-n zare furtuna
Dintr-o singură privire?
Cine va striga în vânt
Că a învins și e fericit
Pe-ale nopții negre aripi
Când polul vechi de argint
Va fi cazut pe pământ?
Cap și pajură…

Pune-ți mâna-n palma mea,
Să simți cum arde dorința,
Să simți cum sângele clocotește-n vene,
Să simți cum dragostea-nvinge
Orice piedică, orice vrăjmaș,
Cum răzbate prin răcoarea
Unei nopți de iarnă,
Cum destramă învelișul
Cuvintelor reci,
Cum resurgența unui vis pierdut
Se îmbină cu realitatea prezentă
Într-un cântec funebru
De amor și de chin.

Analiza operei “Cap și pajură” de Ion Minulescu

Ion Minulescu, un poet simbolist cunoscut pentru lirismul său profund și pentru stilul său inovator, ne transpune prin “Cap și pajură” într-un univers emoțional complex. Această operă surprinde dramatismul și incertitudinea unei iubiri care se află la cheremul hazardului, o temă frecvent întâlnită în poezia simbolistă.

Titlul poeziei, “Cap și pajură”, sugerează dualitatea și aleatorietatea destinului, simbolizând un joc al sorții unde rezultatul este imprevizibil. Folosirea imaginii monedei de argint ca simbol central aduce în discuție ideea de noroc și hazard, iar polul de argint devine un metaforic centru al aventurii umane.

Stilul poetic al lui Minulescu este remarcabil prin fluiditatea versurilor și prin capacitatea de a evoca emoții profunde cu ajutorul cuvintelor. Versurile sunt bogate în imagini vizuale și senzoriale care amplifică tensiunea emoțională dintre cei doi îndrăgostiți. De exemplu, menționarea buzelor amorțite de săruturi și de chin sugerează atât pasiunea, cât și suferința, două forțe antagonice care coexistă în cadrul aceleiași relații.

În această poezie, Minulescu explorează teme precum dragostea, destinul și incertitudinea. Dragostea este prezentată ca o forță irezistibilă, dar și ca un joc riscant în care fiecare moment poate aduce fie extaz, fie suferință. Destinul, simbolizat prin moneda aruncată, este privit ca un element aleatoriu care dictează momentele cruciale ale existenței umane.

Poezia este, de asemenea, un excelent exemplu de simbolism literar. Moneda devine un simbol puternic al alegerii și al incertitudinii, iar jocul “cap și pajură” reflectă lupta interioară și dorința de control asupra propriului destin. Această metaforă pune în lumină ideea că, în ciuda eforturilor noastre, viitorul rămâne imprevizibil și necontrolabil.

Un alt aspect important al operei este utilizarea sugestivă a simțurilor pentru a crea o atmosferă specifică. Poezia evocă imagini tactile și senzoriale, precum căldura mâinilor și sângele clocotind în vene, amplificând astfel intensitatea emoțională trăită de cei doi protagoniști. Aceste imagini contribuie la crearea unei legături puternice între cititor și emoțiile descrise, făcându-l pe cititor să simtă și să trăiască experiențele personajelor.

Ion Minulescu reușește să creeze o atmosferă de mister și emoție, invitând cititorul să reflecteze asupra rolului hazardului în viața sa și asupra modului în care dragostea și destinul se împletesc. “Cap și pajură” nu este doar o poezie despre dragoste și noroc; este o explorare a naturii umane și a vulnerabilităților care ne definesc.

În concluzie, “Cap și pajură” este o operă memorabilă care reflectă complexitatea iubirii și a destinului în viziunea simbolistă a lui Ion Minulescu. Prin utilizarea bogată a simbolurilor și a imaginilor poetice, Minulescu reușește să capteze esența incertitudinii și a pasiunii umane, invitându-ne să medităm asupra propriei noastre relații cu hazardul și dragostea.