Eu nu strivesc corola de minuni a lumii versuri

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii – Lucian Blaga

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

şi nu ucid

cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc

în calea mea

în flori, în ochi, pe buze ori morminte.

Lumina altora

sugrumă vraja nepătrunsului ascuns

în adâncimi de întuneric,

dar eu,

eu cu lumina mea sporesc a lumii taină –

şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna

nu micşorează, ci tremurătoare

măreşte şi mai tare taina nopţii,

aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare

cu largi fiori de sfânt mister,

şi tot ce-i neînţeles

se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari

sub ochii mei –

căci eu iubesc

şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

Analiza și interpretare

Poezia "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" de Lucian Blaga este o capodoperă simbolistă a literaturii române, în care autorul reflectă asupra relației dintre cunoaștere și mister. Blaga respinge ideea de a destrăma misterele lumii prin rațiune, alegând să protejeze și să celebreze aceste taine, contribuind la frumusețea și profunzimea existenței.

Versurile subliniază opoziția dintre cei care folosesc "lumina" rațiunii pentru a dezvălui misterele și cei care, precum Blaga, preferă să mențină și să amplifice misterul. Metafora "lumina altora" și "lumina mea" sugerează două tipuri de cunoaștere: una distructivă și una constructivă. Poezia invită cititorul să contemple frumusețea lumii fără a distruge esența și farmecul său.

Acest text este un manifest pentru păstrarea misterului și a naivității în fața necunoscutului, oferind o perspectivă artistică asupra lumii. Blaga își exprimă dragostea pentru taină și pentru misterul vieții, îndemnându-ne să respectăm și să prețuim ceea ce nu putem înțelege pe deplin.