Galbenă gutuie – versuri

Galbenă gutuie – Adrian Păunescu

Galbenă gutuie,

Dulce-amară nucă,

Lemnul crucii noastre

Nu se mai usucă.

Pere de ceară,

Prune de miere,

Toamnă ce coace

A merei putere.

Fierbe tăcut mustul

În butoaie mute,

Galbene gutui

Se fac neștiute.

Între pământ și ceruri

Toamna se strecoară,

Galbenă gutuie

Lichid sau seacă pară.

Furculițe de lemn

În butoaie-nfige,

Galbenă gutuie,

Viața fără grijă.

Hai să ne zâmbim,

Toamna e bogată,

Galbenă gutuie,

Pe masă curată.

Analiza poeziei “Galbenă gutuie” de Adrian Păunescu

Poezia “Galbenă gutuie” de Adrian Păunescu este o emblemă a literaturii române, evocând o imagine nostalgică și profundă a toamnei și a simbolurilor sale. Această poezie este una dintre cele mai cunoscute opere ale lui Păunescu și a devenit un text care aduce un omagiu tradițiilor și frumuseții naturale a toamnei.

În centrul poeziei se află gutuia galbenă, un simbol al bogăției și al belșugului adus de toamnă. Gutuia este descrisă ca fiind dulce-amară, ceea ce poate sugera o dualitate a vieții, combinând momentele dulci și amărui pe care le trăim. Gutuia este comparată cu lemnul crucii, o imagine care evocă suferința și sacrificiul, dar și un sentiment de speranță și regenerare.

Pe lângă gutuie, Păunescu folosește și alte imagini simbolice precum perele de ceară și prunele de miere, pentru a descrie bogăția toamnei și abundența fructelor care se coc în acest sezon. Aceste imagini creează o atmosferă de plenitudine și împlinire, sugerând că toamna este un timp de recoltare și reflecție.

Mustul care fierbe tăcut în butoaie mute simbolizează transformarea și maturizarea. Acest proces natural de fermentare este o metaforă pentru schimbările interne prin care trec oamenii. Prin această imagine, poetul sugerează că, la fel ca mustul care se transformă în vin, și noi ne schimbăm și ne maturizăm într-un mod tăcut, dar profund.

Poezia se încheie cu un apel la a zâmbi și a trăi fără griji, subliniind ideea că toamna este un moment de bucurie și satisfacție. Mesajul final al poeziei este unul de optimism și de apreciere a momentelor simple și frumoase ale vieții.

Adrian Păunescu, prin această poezie, ridică un monument simbolic în cinstea toamnei și a darurilor sale, folosind un limbaj simplu, dar plin de emoție. Fiecare vers transmite o stare de contemplare, iar cititorul este invitat să reflecteze asupra propriei vieți și să aprecieze frumusețea și efemeritatea momentelor de fericire. “Galbenă gutuie” este, așadar, mai mult decât o simplă poezie despre toamnă; este o meditație asupra vieții, a trecerii timpului și a bucuriilor simple, dar autentice.

Acest poem rămâne relevant pentru cititorii din toate generațiile, fiind un exemplu de artă poetică care îmbină tradiția cu introspecția personală. În esență, “Galbenă gutuie” este o operă care celebrează viața în toate formele sale, invitându-ne să găsim frumusețea chiar și în cele mai mici detalii ale existenței noastre zilnice.

Prin stilul său unic și evocator, Adrian Păunescu reușește să aducă la viață o lume plină de culoare și emoție, în care fiecare cititor poate găsi un fragment din propria sa poveste. Poezia “Galbenă gutuie” este un testament al talentului său extraordinar și al capacității sale de a transforma cuvântul scris într-o experiență profundă și memorabilă. Aceasta rămâne o mărturie a puterii cuvintelor și a impactului lor durabil asupra sufletului uman.