Gandacelul de Elena Farago versuri

Gândăcelul de Elena Farago

Ce gândeşti, gândăcel mic,

Cu ochi mici şi negri ca mărgele?

Ce zâmbet ai în ochişori?

Ce visuri ai în suflet?

Ai venit să îmi cânţi o poveste,

Cu aripi mici colorate,

Cu un fir magic de azur,

În glasul tău să ne scufundăm.

Gândăcel, mic călător,

Cu aripi strălucitoare,

Spune-mi povestea ta,

Despre lumi neştiute şi vise.

Sub cerul albastru şi senin,

Te pierzi printre flori şi iarbă,

Dansând în lumina soarelui,

Cu cântecele tale dulci.

Gândăcel, prieten drag,

Departe de ochii lumii,

Ascunde-te în visele tale,

Şi zboară mereu spre fericire.

Interpretare și semnificație

Elena Farago, o poetă emblematică a literaturii române, a captat esența fragilității și a frumuseții lucrurilor mărunte în poezia sa "Gândăcelul". Versurile sale transmit o sensibilitate aparte, invitându-ne să observăm și să apreciem detaliile mici ale vieții, simbolizate de un gândăcel. Poezia ne aduce aminte de minunile naturii și de importanța visurilor și a imaginației.

Farago folosește imaginea gândăcelului ca pe un simbol al simplității și al bucuriei nealterate, provocându-ne să vedem frumusețea în lumea din jurul nostru. Prin ochișorii mici ai gândăcelului putem învăța să vedem lumea cu o curiozitate nouă, să apreciem momentele simple și să ne lăsăm purtați de imaginație, asemenea unui copil.

Ceea ce face această poezie deosebită este puterea sa de a evoca emoții profunde printr-un limbaj simplu și accesibil, demonstrând maiestria Elenei Farago în a transforma banalul într-o sursă de inspirație poetică.