Hai sa dam mana cu mana – versuri

Hai să dăm mână cu mână – Vasile Alecsandri

Hai să dăm mână cu mână

Cei cu inima română,

Să-nvârtim hora frăției

Pe pământul României!

Iarba rea din holde piară!

Piară dușmănia-n țară!

Între noi să nu mai fie

Decât flori și omenie!

Măi muntene, măi vecine,

Vino să te prinzi cu mine

Și la viață cu unire

Și la moarte cu-nfrățire!

Unde-i unul, nu-i putere

La nevoi și la durere;

Unde-s doi, puterea crește

Și dușmanul nu sporește!

Amândoi suntem de-o mamă,

De-o făptură și de-o seamă,

Ca doi brazi într-o tulpină,

Ca doi ochi într-o lumină.

Amândoi avem un nume,

Amândoi o soartă-n lume.

Eu ți-s frate, tu mi-ești frate,

În noi doi un suflet bate!

Vin’ la Milcov cu grăbire

Să-l secăm dintr-o sorbire,

Ca să treacă drumul mare

Peste-a noastre vechi hotare,

Și să vadă sfântul soare

Într-o zi de sărbătoare

Hora noastră cea frățească

Pe câmpia românească!

Analiză și semnificație

Poemul "Hai să dăm mână cu mână" de Vasile Alecsandri este unul dintre cele mai cunoscute și influente poezii patriotice din literatura română. Scris în contextul mișcărilor pașoptiste și al dorințelor de unire a Principatelor Române, versurile sale evocă un sentiment puternic de solidaritate și unitate națională. Folosind imagini sugestive și un limbaj accesibil, Alecsandri îndeamnă la coeziune și la eliminarea dușmăniei dintre români.

Poemul începe cu un apel la unitate, simbolizat prin "hora frăției" care trebuie să se desfășoare pe întreg teritoriul României. Hora, un dans popular românesc, este un simbol perfect al comunității și al coeziunii sociale, fiecare participant fiind legat de celălalt prin mișcări ritmice și coordonate. În acest context, Alecsandri folosește dansul nu doar ca un simbol cultural, ci și ca un apel la solidaritate națională.

Un alt aspect important al poeziei este dorința de a elimina dușmănia și a cultiva prietenia și înțelegerea între locuitorii țării. "Iarba rea din holde piară" este o metaforă care ilustrează intenția de a curăța țara de discordie și de a încuraja pacea și armonia. Acest mesaj de reconciliere și unitate este esențial în contextul istoric în care a fost scris poemul, când ideea de unire a Principatelor Române era un ideal național.

Prin invocarea "muntene" și "vecine", Alecsandri adresează direct pe locuitorii diferitelor regiuni ale țării, chemându-i să se unească sub același ideal. Această chemare la fraternitate și la unitate este întărită de imagini puternice precum "ca doi brazi într-o tulpină" și "ca doi ochi într-o lumină", care sugerează o legătură indestructibilă și naturală între români.

Poemul se încheie cu un apel la acțiune și hotărâre. Simbolul secării Milcovului "dintr-o sorbire" sugerează o capacitate de schimbare rapidă și decisivă, în timp ce viziunea unei hore frățești pe câmpia românească sub "sfântul soare" al unei zile de sărbătoare subliniază dorința de a vedea această unitate națională realizată.

În concluzie, "Hai să dăm mână cu mână" este mai mult decât un simplu poem patriotic; este un manifest al speranțelor și dorințelor unui întreg popor pentru unitate și pace. Prin simbolurile sale puternice și apelurile sale emoționante, Vasile Alecsandri a reușit să captureze esența aspirațiilor naționale românești, lăsând o moștenire literară care continuă să inspire generații întregi. Această poezie rămâne un punct de referință în istoria literaturii și a mișcărilor de unificare, evocând sentimente de mândrie și solidaritate națională care transcend timpul și spațiul.