26 April 2025
Imnul Frantei – versuri
La Marseillaise – Claude Joseph Rouget de Lisle
Allons enfants de la Patrie,
Le jour de gloire est arrivé !
Contre nous de la tyrannie,
L’étendard sanglant est levé,
L’étendard sanglant est levé,
Entendez-vous dans les campagnes
Mugir ces féroces soldats ?
Ils viennent jusque dans vos bras
Égorger vos fils, vos compagnes !
Refrain:
Aux armes, citoyens,
Formez vos bataillons,
Marchons, marchons !
Qu’un sang impur
Abreuve nos sillons !
Couplet 2:
Que veut cette horde d’esclaves,
De traîtres, de rois conjurés ?
Pour qui ces ignobles entraves,
Ces fers dès longtemps préparés ?
Ces fers dès longtemps préparés ?
Français, pour nous, ah ! quel outrage,
Quels transports il doit exciter !
C’est nous qu’on ose méditer
De rendre à l’antique esclavage !
Refrain
Couplet 3:
Quoi ! des cohortes étrangères
Feraient la loi dans nos foyers !
Quoi ! ces phalanges mercenaires
Terrasseraient nos fiers guerriers !
Terrasseraient nos fiers guerriers !
Grand Dieu ! par des mains enchaînées
Nos fronts sous le joug se ploieraient !
De vils despotes deviendraient
Les maîtres de nos destinées !
Refrain
Couplet 4:
Tremblez, tyrans et vous perfides,
L’opprobre de tous les partis,
Tremblez ! vos projets parricides
Vont enfin recevoir leur prix !
Vont enfin recevoir leur prix !
Tout est soldat pour vous combattre.
S’ils tombent, nos jeunes héros,
La France en produit de nouveaux
Contre vous tout prêts à se battre !
Refrain
Couplet 5:
Français, en guerriers magnanimes,
Portez ou retenez vos coups !
Pardonnez à ces tristes victimes,
À regret s’armant contre nous !
À regret s’armant contre nous !
Mais ces despotes sanguinaires,
Mais ces complices de Bouillé,
Tous ces tigres qui sans pitié
Déchirent le sein de leur mère !
Refrain
Couplet 6:
Amour sacré de la Patrie,
Conduis, soutiens nos bras vengeurs !
Liberté, Liberté chérie,
Combats avec tes défenseurs !
Combats avec tes défenseurs !
Sous nos drapeaux, que la Victoire
Accoure à tes mâles accents !
Que tes ennemis expirants
Voient ton triomphe et notre gloire !
Refrain
Analiză și Context Istoric
La Marseillaise, imnul național al Franței, este mult mai mult decât o simplă melodie patriotică. Scrisă de Claude Joseph Rouget de Lisle în 1792, imnul a devenit rapid un simbol al Revoluției Franceze și o chemare la arme împotriva tiraniei și opresiunii. Ceea ce îl face cu adevărat special este atât mesajul său puternic, cât și contextul istoric în care a fost creat.
Un aspect major al La Marseillaise este ferocele său apel la unitate și acțiune. În acea perioadă, Franța era în pragul unei transformări sociale și politice majore. Revoluția, începută în 1789, a dus la căderea monarhiei și a introdus idei noi despre drepturile și libertățile cetățenilor. Imnul a fost compus inițial pentru Armata Rinului, dar a devenit rapid popular în Paris și apoi în întreaga Franță, datorită mesajului său de rezistență și patriotism.
Versurile imnului sunt pline de imagini puternice și emoționante care evocă lupta împotriva opresorilor. De exemplu, prima strofă face referire la „l’étendard sanglant” (steagul însângerat) și „féroces soldats” (soldați feroce), subliniind amenințarea externă și dorința de a apăra patria. Această retorică a unit oameni din toate colțurile Franței, mobilizându-i pentru a proteja noile valori republicane de libertate, egalitate și fraternitate.
Refrainul este, de asemenea, deosebit de emblematic, chemând cetățenii să ia armele și să formeze batalioane. „Marchons, marchons!” (Să mergem, să mergem!) a devenit un slogan pentru mișcarea revoluționară și continuă să simbolizeze curajul și determinarea necesare pentru a lupta împotriva nedreptății.
Pe lângă simbolismul său puternic, La Marseillaise a fost și un instrument de propagandă. Versurile sale nu doar că au inspirat soldații pe câmpul de luptă, dar au consolidat și sprijinul pentru noua Republică în rândul cetățenilor francezi. Însă, de-a lungul timpului, imnul a fost și subiectul unor controverse. Unele grupuri au criticat tonul său violent și războinic, iar în anumite momente istorice, a fost chiar interzis.
Cu toate acestea, La Marseillaise a supraviețuit testului timpului și rămâne un simbol al naționalismului și unității franceze. Este un exemplu clar al modului în care muzica și poezia pot influența societatea și pot deveni parte integrantă a identității naționale. De-a lungul anilor, imnul a fost reinterpretat și cântat de nenumărați artiști și grupuri, fiecare aducându-și propria interpretare la acest simbol istoric puternic.
În concluzie, La Marseillaise este mult mai mult decât un imn național; este o piesă de artă și istorie care continuă să inspire și să unească. Este o amintire constantă a luptei pentru libertate și a sacrificiilor făcute de cei care au luptat pentru o Franță liberă și egalitară. Fiecare vers și notă muzicală rezonează cu un trecut tumultuos, dar glorios, al unei națiuni care a schimbat cursul istoriei.
