Intra in apa marii – versuri

Intră în apa mării – Versuri de Mihai Eminescu

Versuri

Intră-n apa mării,

Unde valul cântă,

Unde luna argintie

Se înalță și s-avântă.

Sus pe cerul plin de stele,

Vântul lin adie,

Valuri pline de mistere

Șoptesc o melodie.

Intră-n apa mării,

Unde visele s-aprind,

Unde timpul se oprește

Și amintirile se sting.

Luna-n valuri se reflectă,

Ca un glob de cristal,

În adânc, o lume veche

Te așteaptă, ireal.

Intră-n apa mării

Cu sufletul deschis,

Lasă grijile să zboare,

Într-un univers promis.

Unde valuri cântă doruri,

Și iubirea e eternă,

Intră-n apa mării,

Căci acolo inima se-așternă.

Analiza și Interpretare

Poemul „Intră în apa mării” de Mihai Eminescu este o invitație poetică la contemplare și introspecție, folosind imagistica mării și a naturii pentru a explora teme profunde precum timpul, amintirea și iubirea. Eminescu, cunoscut pentru versurile sale lirice și romantice, utilizează un limbaj bogat în imagini și simboluri pentru a crea o atmosferă idilică și, în același timp, misterioasă.

Marea este un simbol puternic și recurent în poezie. În literatura universală, marea este adesea văzută ca un loc al infinitului, al schimbării continue și al misterului. În acest poem, marea funcționează ca un loc de refugiu și de transformare. Valurile care cântă și reflectarea lunii în apă sugerează o conexiune între cer și pământ, între vis și realitate. Aceste imagini induc o stare de liniște și contemplare, invitând cititorul să lase deoparte grijile cotidiene și să se lase purtat de fantezie.

Luna, un alt simbol central în acest poem, este adesea asociată cu romantismul și visarea. Reflectându-se în valurile mării, luna nu este doar un simplu corp ceresc, ci devine un simbol al eternității și al frumuseții efemere. Luna argintie care „se înalță și s-avântă” sugerează ideea de aspirație și căutare a unui ideal superior, a unui univers unde iubirea și sufletul găsesc alinare.

În același timp, versurile invită la o introspecție profundă. „Unde visele s-aprind, / Unde timpul se oprește / Și amintirile se sting” evocă trecerea timpului și efemeritatea vieții umane. Este un apel la a prețui clipa prezentă și la a găsi frumusețea în lucrurile simple care ne înconjoară.

Finalul poemului aduce o notă de speranță și liniște, sugerând că în marea infinită și misterioasă, există și promisiunea unui nou început. „Intră-n apa mării, / Căci acolo inima se-așternă” sugerează ideea de pace interioară și regăsire de sine. Este o invitație la a ne deschide sufletul și a ne lăsa purtați de valurile vieții, acceptând schimbarea și incertitudinea ca parte a existenței noastre.

În concluzie, „Intră în apa mării” este o poezie care îmbină elemente de natură și introspecție, folosind simbolurile mării și ale lunii pentru a explora teme universale. Este o operă care oferă liniște și meditație, invitând cititorul să se conecteze cu sine și cu lumea din jur, în căutarea adevărului și a frumuseții. Eminescu, prin versurile sale, ne amintește de puterea poeziei de a ne transporta într-un alt univers, unul în care sufletul găsește pace și inspirație.