Lacustra versuri

Lacustră – George Bacovia

De-atâtea nopți aud plouând,
Aud materia plângând…
Sunt singur, și mă duce-un gând
Spre locuințele lacustre.

Și parcă dorm pe scânduri ude,
În spate mă izbește-un val –
Tresar prin somn și mi se pare
Că n-am tras podul de la mal.

Un gol istoric se întinde,
Pe-aceleași vremuri mă găsesc…
Și simt cum de atâta ploaie
Piloții grei se prăbușesc.

De-atâtea nopți aud plouând,
Tot tresărind, tot așteptând…
Sunt singur, și mă duce-un gând
Spre locuințele lacustre.

Analiza poeziei "Lacustră" de George Bacovia

Poezia "Lacustră" de George Bacovia este o lucrare simbolistă care explorează teme precum singurătatea, anxietatea și natura ciclică a existenței umane. Structura repetitivă a versurilor și imagistica sumbră amplifică senzația de izolare și neliniște. Metafora locuințelor lacustre sugerează o stare precară, instabilă, accentuând sentimentul de nesiguranță și de trecere inevitabilă a timpului.

Repetiția versurilor "De-atâtea nopți aud plouând" și "Sunt singur, și mă duce-un gând" contribuie la crearea unei atmosfere apăsătoare, reflectând monotonia și descurajarea protagonistului. Imaginea ploii constante servește ca o metaforă pentru tristetea și melancolia care îneacă sufletul poetului, făcându-l să se simtă prins într-un ciclu nesfârșit de disperare.

Bacovia utilizează elemente naturale, cum ar fi ploaia și valurile, ca simboluri ale stărilor interioare. Senzația de a dormi pe "scânduri ude" și imaginea piloților care se prăbușesc sub greutatea ploii amplifică senzația de fragilitate și vulnerabilitate a existenței umane.

Prin intermediul poeziei "Lacustră", Bacovia își exprimă viziunea pesimistă asupra vieții și a condiției umane, caracterizată de repetitivitate, anxietate și un sentiment profund de izolare.

Această operă rămâne una dintre cele mai reprezentative creații ale simbolismului românesc, fiind apreciată pentru capacitatea sa de a evoca emoții complexe și de a reda stări interioare profunde prin imagini poetice sugestive și o structură bine ritmată.