Lasa ma sa te ating – versuri

Lasa-ma sa te ating – Versuri de Adrian Paunescu

Lasa-ma sa te ating, sa te privesc,

Cu ochii mei flamanzi si obositi de dor,

In zori de zi, cand razele se topesc,

Pe trupul tau ca un bland fior.

Lasa-ma sa te ating, sa imi las urma,

Pe pielea ta ce straluceste in lumina,

Asa cum luna lasa razele ei reci,

Peste un lac ce pe timp il inclina.

Lasa-ma sa te ating, sa-mi dau viata,

In fiecare clipa ce trece-n graba,

Sa gust din dulcea ta speranta,

Ca dragostea noastra nu va fi in zadar.

Lasa-ma sa te ating, sa-mi dai putere,

Cu fiecare sarut ce ne uneste-n etern,

Sa simt cum suntem, cum respiram,

In acest univers tacut si solemn.

Lasa-ma sa te ating, sa-mi fii aproape,

In viata mea, in suflet si in vis,

Caci stiu ca doar asa vom fi pe pace,

Si iubirea noastra va fi un paradis.

Lasa-ma sa te ating, sa nu te pierd,

In valtoarea zilelor ce trec in zbor,

Sa fim uniti, indragostiti pe veci,

In simfonia vietii, fara nici un decor.

Analiza si Interpretare

Poezia “Lasa-ma sa te ating” de Adrian Paunescu este o capodoperă lirică ce explorează temele iubirii, dorului și dorinței de intimitate. Versurile exprimă o dorință profundă de conectare fizică și emoțională cu persoana iubită, subliniind conceptul de atingere ca un simbol al apropierii și al unității.

În prima strofă, poetul folosește imagini sugestive pentru a exprima dorința de a vedea și de a simți prezența persoanei iubite. “Cu ochii mei flamanzi si obositi de dor” sugerează o sete insațiabilă de a o privi, în timp ce “razele se topesc” și “un bland fior” descriu un moment de intimitate și căldură.

A doua strofă continuă cu imagini vizuale care amplifică senzația de dorință intensă. Poetul își dorește să-și lase “urma” pe pielea iubitei, o imagine care sugerează nu doar o atingere fizică, dar și o dorință de a-și imprima amprenta emoțională și spirituală asupra ei. Metafora lunii care își revarsă “razele ei reci” peste un lac adaugă un ton melancolic, dar și romantic.

În versurile următoare, tema iubirii ca un refugiu și o sursă de putere devine evidentă. Poetul își imaginează cum fiecare clipă petrecută împreună devine o sursă de speranță și energie. “Dulcea ta speranța” și “dragostea noastra nu va fi in zadar” sugerează o încredere în viitor și în puterea iubirii de a învinge dificultățile.

Pe măsură ce poezia avansează, se dezvoltă și tema eternității și a unității. “Cu fiecare sarut ce ne uneste-n etern” și “univers tacut si solemn” sunt imagini care evocă ideea de iubire nemuritoare și profundă. Poetul își dorește ca relația lor să fie una de durată, neafectată de trecerea timpului.

Ultimele strofe se concentrează asupra fragilității și frumuseții iubirii. Referința la “valtoarea zilelor ce trec in zbor” evidențiază trecerea rapidă a timpului și necesitatea de a valorifica fiecare moment împreună. Poetul își încheie versurile cu o dorință de unitate eternă, consolidată prin simbolul simfoniei vieții, sugerând un echilibru perfect între armonie și iubire.

În concluzie, “Lasa-ma sa te ating” este o poezie plină de emoție și profunzime, care explorează complexitatea iubirii și a relațiilor umane. Adrian Paunescu reușește să transmită prin versurile sale o gamă largă de sentimente, de la dorința intensă la speranța eternă, creând o operă care rămâne în sufletul cititorilor săi.