Nu stii tu sa fii barbat – versuri

Nu știi tu să fii bărbat – versuri

Nu știi tu să fii bărbat,
Când în suflet ești pustiu,
Când iubirea n-ai păstrat,
Și te pierzi în râs târziu.

Nu știi tu să fii barbat,
Când te-mpiedici de orgolii,
Când în vorbe ești neiertat,
Și în fapte fără solii.

Nu știi tu să fii bărbat,
Când nu știi să ierți, să simți,
Când trecutu-i doar un fad,
Și prezentul nu-l prețuiești.

Nu știi tu să fii bărbat,
Când nu știi să ții aproape,
Când iubirea ai trădat,
Și în inimă e noapte.

Nu știi tu să fii bărbat,
Când pleci fără să privești,
Când regretele te ard,
Și iubirea nu o crezi.

Nu știi tu să fii bărbat,
Când cuvântul tău e gol,
Când promisiunile au căzut,
Ca un castel de nisip sol.

Nu știi tu să fii bărbat,
Când nu știi să fii puternic,
Când iubirea ai lăsat,
Să se piardă-n vânt himeric.

Nu știi tu să fii bărbat,
Când te temi să înfrunți furtuni,
Când inima nu ți-e de fier,
Și te pierzi printre minciuni.

Nu știi tu să fii bărbat,
Când nu știi să fii alături,
Când în față e doar un eșafod,
Și iubirea tu o sfărâmi.

Analiza versurilor

Poemul „Nu știi tu să fii bărbat” aduce în prim plan complexitatea emoțională și vulnerabilitatea masculinității, punând sub lupă stereotipurile tradiționale despre ce înseamnă să fii bărbat în societatea modernă. Este o reflecție asupra așteptărilor și dezamăgirilor care însoțesc rolul de bărbat, oferind o critică subtilă, dar puternică asupra modului în care bărbații sunt văzuți și cum ar trebui să se comporte.

În fiecare strofă, autorul subliniază aspecte diferite ale masculinității care sunt adesea neglijate sau înțelese greșit. De exemplu, poemul începe cu ideea că a fi bărbat nu înseamnă doar să ai o prezență fizică sau să îndeplinești anumite roluri sociale, ci implică și capacitatea de a păstra și a cultiva iubirea. Aceasta este o temă recurentă în poezie, indicând faptul că adevărata măreție a unui bărbat constă în abilitatea sa de a menține relații și în a-și deschide inima către ceilalți.

Un alt punct important al poeziei este lupta internă cu orgoliul și incapacitatea de a arăta vulnerabilitate. A fi bărbat înseamnă să poți trece peste ego și să accepți greșelile proprii, să ierți și să cauți reconciliere în locul conflictului. Autorul sugerează că adevărata putere vine din recunoașterea propriei fragilități și din disponibilitatea de a înfrunta imperfecțiunile personale.

Poezia aduce în discuție și ideea de autenticitate. Cuvântul „gol” și imaginea castelului de nisip sugerează cât de efemere și fugare pot fi promisiunile și cuvintele atunci când nu sunt susținute de intenții și acțiuni reale. A fi bărbat înseamnă să fii autentic, să îți respecți cuvântul și să construiești relații bazate pe sinceritate și încredere.

Tema iubirii și a trădării este, de asemenea, puternic prezentă în poem. Autorul face o legătură între noțiunea de bărbat și capacitatea de a iubi cu adevărat, fără a trăda sau a lua iubirea de-a gata. Sugerează că adevăratul test al masculinității este abilitatea de a menține vie și neclintită flacăra iubirii, chiar și în fața provocărilor și a dificultăților.

Poemul „Nu știi tu să fii bărbat” este, așadar, o invitație la introspecție și la reevaluarea conceptelor legate de masculinitate. Mesajul său este unul puternic și relevant, mai ales în contextul actual în care rolurile de gen sunt în continuă schimbare și reinterpretare. În esență, poemul nu doar că pune sub semnul întrebării standardele tradiționale, ci și încurajează o redefinire a acestora, promovând un model de masculinitate care să îmbine forța cu sensibilitatea, curajul cu empatia și onoarea cu iubirea necondiționată.