O furnica duce-n spate poezie versuri

O furnică duce-n spate – George Coșbuc

O furnică duce-n spate

– Foarte vrednică la toate –

Un grăunte, cum se știe,

Căci tărâmul hranei sale

Este-n veci o datorie.

Dar pe drum întâlnește

O altă furnică-n grabă,

Și se oprește, și privește,

Își îndreaptă umerii săi

Cu un zâmbet de ispravă.

– "Bună ziua, draga mea,

Drumurile ne sunt dragi,

Dar cum se face, te întreb,

Că tu nu cari nimic, și eu

De-abia de pot să-mi trag un pas?"

Răspunde cea cu fața blândă:

– "O, eu sunt o furnică-n pace!

Nu-mi iau poveri peste putere,

Nu-mi pasă ce-i de făcut,

Dar drumul e frumos și limpede."

Și așa vorbiră-n zori,

Până când soarele-n picioare,

Între cărări și între flori,

Își arătă fața sa mare,

Și munca-ncepe iarăși tare.

Aspecte importante ale operei

Poezia "O furnică duce-n spate" de George Coșbuc este o metaforă a muncii și a responsabilității. În centrul operei se află furnica, simbol al hărniciei și al dăruirii față de muncă. Versurile subliniază contrastul între două atitudini: una dedicată și alta relaxată, fără griji. Dialogul dintre cele două furnici scoate în evidență importanța alegerilor în viață și a modului în care ne raportăm la sarcinile zilnice. Poezia ne provoacă să reflectăm asupra motivațiilor noastre și asupra felului în care ne gestionăm eforturile, indicând că munca asiduă și determinarea sunt esențiale pentru a obține rezultate și pentru a ne îndeplini scopurile. Alegoria furnicii ne inspiră să ne asumăm responsabilități și să ne îngrijim de datoriile noastre cu determinare și zel, făcând din aceasta o lecție valoroasă despre viață.