Oda bucuriei – versuri

Oda bucuriei – Friedrich Schiller

Versurile originale ale “Odei bucuriei” de Friedrich Schiller sunt următoarele:

Strofa I

Freude, schöner Götterfunken,
Tochter aus Elysium,
Wir betreten feuertrunken,
Himmlische, dein Heiligtum!
Deine Zauber binden wieder,
Was die Mode streng geteilt;
Alle Menschen werden Brüder,
Wo dein sanfter Flügel weilt.

Strofa II

Wem der große Wurf gelungen,
Eines Freundes Freund zu sein;
Wer ein holdes Weib errungen,
Mische seinen Jubel ein!
Ja, wer auch nur eine Seele
Sein nennt auf dem Erdenrund!
Und wer’s nie gekonnt, der stehle
Weinend sich aus diesem Bund!

Strofa III

Freude trinken alle Wesen
An den Brüsten der Natur;
Alle Guten, alle Bösen
Folgen ihrer Rosenspur.
Küsse gab sie uns und Reben,
Einen Freund, geprüft im Tod;
Wollust ward dem Wurm gegeben,
Und der Cherub steht vor Gott.

Strofa IV

Froh, wie seine Sonnen fliegen
Durch des Himmels prächt’gen Plan,
Laufet, Brüder, eure Bahn,
Freudig, wie ein Held zum Siegen.
Seid umschlungen, Millionen!
Diesen Kuss der ganzen Welt!
Brüder, über’m Sternenzelt
Muss ein lieber Vater wohnen.
Ihr stürzt nieder, Millionen?
Ahntest du den Schöpfer, Welt?
Such’ ihn über’m Sternenzelt!
Über Sternen muss er wohnen.

Analiza și Interpretarea Operei

“Oda bucuriei” este una dintre cele mai cunoscute opere lirice scrise de Friedrich Schiller, un poet german emblematic al mișcării Sturm und Drang și al iluminismului. Această piesă a fost scrisă în 1785 și ulterior adoptată de Ludwig van Beethoven în Simfonia sa a IX-a, devenind astfel un simbol universal al unității și fraternității umane.

Primul aspect important de menționat despre “Oda bucuriei” este tema sa centrală de bucurie și unitate umană. Schiller folosește metafore exuberante și imagini puternice pentru a evoca ideea că bucuria este un liant universal care unește toate ființele umane. În prima strofă, ideea că bucuria este o fiică a Elysiumului, tărâm mitologic al fericirii veșnice, sugerează că această emoție este de natură divină și transcendentă.

Versurile lui Schiller subliniază, de asemenea, transcenderea diferențelor culturale și sociale. Expresia “Toate ființele devin frați” ilustrează viziunea poetului asupra unei societăți utopice în care diviziunile sunt dizolvate prin forța unificatoare a bucuriei. Această temă este în continuare explorată în strofa a patra, unde se face aluzie la o putere divină paternă care veghează asupra omenirii, subliniind ideea de fraternitate universală.

Un alt aspect crucial în “Oda bucuriei” este utilizarea limbajului poetic pentru a crea un sentiment de extaz și exaltare. Schiller folosește imagini naturale, precum “sânii naturii”, și simboluri pozitive, cum ar fi “săruturile” și “vița de vie”, pentru a sublinia faptul că bucuria este o forță omniprezentă și vitală. Acest limbaj metaforic nu doar că amplifică mesajul operei, dar și creează o experiență emoțională intensă pentru cititor.

În plus, “Oda bucuriei” este remarcabilă pentru modul în care îmbină idealurile iluminismului cu noțiuni romantice. Pe de o parte, poemul reflectă valorile iluministe prin promovarea rațiunii, a fraternității și a unei societăți egalitare. Pe de altă parte, prin limbajul său emoțional și referințele sale la sentimente profunde și transcendentale, Schiller anticipează teme romantice care vor fi mai târziu explorate de poeți precum Goethe și Byron.

Recunoașterea internațională a “Odei bucuriei” și adoptarea sa în cadrul Simfoniei a IX-a de Beethoven a transformat-o într-un simbol al păcii și unității globale. Această adaptare muzicală a rezonat cu mulți oameni de-a lungul timpului, fiind inclusă și în momente semnificative ale istoriei, cum ar fi celebrarea căderii Zidului Berlinului și ca imn oficial al Uniunii Europene. Astfel, contribuția lui Schiller nu se limitează doar la literatură, ci se extinde și în sfera socio-politică, promovând ideea unei lumi unite prin bucurie și solidaritate.

De asemenea, este important de menționat că “Oda bucuriei” reflectă aspirațiile umanității de a depăși limitările și conflictele personale și colective. Poetul ne îndeamnă să ne amintim de umanitatea comună și să căutăm fericirea nu doar pentru noi înșine, ci și pentru cei din jurul nostru. Această viziune optimistă și idealistă continuă să inspire numeroși oameni și grupuri care luptă pentru dreptate socială, egalitate și pace în lume.

În concluzie, “Oda bucuriei” de Friedrich Schiller este o operă literară și muzicală atemporală, care și-a câștigat locul în patrimoniul cultural mondial datorită mesajului său universal și emoționant. Prin explorarea bucuriei, fraternității și a sentimentului de apartenență la o comunitate umană globală, Schiller ne lasă o moștenire care continuă să inspire generații întregi. Această operă nu doar că celebrează bucuria ca o forță unificatoare și transcendentală, dar și încurajează umanitatea să aspire la un viitor mai luminos și mai armonios.