Poezia Greierele si furnica versuri

Greierele și furnica – Jean de La Fontaine

Greierele, când soarele

Cu raze calde strălucea,

Călătorea vesel prin lume,

În cântece se avânta.

Dar, vai, vine iarna rece,

Cumplită vreme, fără soare,

Greierele nu mai are

De-ale gurii de mâncare.

Furnica, harnică și mică,

Când vara soarele luci,

Își adună cu grijă-n lădiță

Provizii pentru zile ce-or veni.

Ajuns la ușa furnicii,

Greierele cere cu glas stins:

"Ajută-mă acum, te rog,

Căci iarna-i grea și nu am hrană."

Furnica-l privește lung și spune:

"Ce-ai făcut, păcătosule, vara?

Când soarele te-a încălzit,

De ce nu te-ai pregătit?"

Greierele, rușinat, răspunde:

"Am cântat, vesel, fără griji.

N-am ținut seama de vreme,

N-am adunat, am risipit."

Furnica-i răspunde fără milă:

"Dacă ai cântat, acum dansează!

N-aveam vreme de poveste,

Mi-am strâns provizii, am muncit."

Astfel greierele învață

Că viața are roate,

Ce se-nvârte și se schimbă,

Nu-i doar vară, cânt și zâmbet.

Analiza operei "Greierele și furnica"

Poezia "Greierele și furnica" scrisă de Jean de La Fontaine este o fabulă clasică ce ilustrează lecția responsabilității și a pregătirii pentru viitor. Greierele reprezintă nepăsarea și bucuria imediată, concentrându-se pe satisfacțiile momentului, fără a lua în considerare consecințele pe termen lung. În contrast, furnica este simbolul muncii asidue și al planificării, asigurându-și un viitor sigur prin efort constant.

Mesajul moral al poeziei este acela că efortul și pregătirea sunt esențiale pentru a face față dificultăților viitoare. În timp ce greierele regretă deciziile sale nechipzuite, furnica rămâne fermă în hotărârea de a-și proteja munca. Jean de La Fontaine folosește aceste personaje pentru a sublinia importanța unei abordări echilibrate în viață, în care plăcerea trebuie temperată cu responsabilitatea.