Povestea gastelor versuri

Povestea gâștelor – Hans Christian Andersen

Într-un sat mic și liniștit, trăia o bătrână singură care avea câteva gâște. Aceste păsări erau tot ce avea mai drag pe lume, căci copiii ei plecaseră de mult în lume, iar soțul ei murise cu ani în urmă. Bătrâna le îngrijea cu mare atenție, le hrănea, le vorbea și le considera prietenele ei cele mai de preț.

Gâștele erau și ele foarte fericite, căci aveau o curte mare în care să se plimbe și un iaz limpede în care să se bălăcească. Bătrâna le lăsa să zburde cât voiau, însă mereu le veghea atentă, ca nu cumva vreun animal de pradă să le facă vreun rău.

Într-o zi, totuși, a venit în sat un negustor care creștea faima pentru că oferea prețuri bune pentru gâște. Bătrâna a fost pusă în fața unei dileme: să vândă gâștele și să obțină niște bani care i-ar fi prins bine, sau să le păstreze și să își continue viața simplă și fericită alături de ele.

Negustorul îi promitea bătrânei o sumă frumoasă de bani, cu care aceasta ar fi putut să își îmbunătățească condițiile de trai, să își repare casa sau să își cumpere mâncare mai bună. Cu toate acestea, bătrâna era foarte atașată de gâștele ei și nu putea concepe ideea de a se despărți de ele.

Era o noapte cu lună plină când bătrâna și-a petrecut întreaga noapte gândindu-se la ce să facă. În acea noapte, a visat că gâștele ei se transformară în îngeri și zburau spre cer, lăsându-i un mesaj de mulțumire pentru dragostea și grija pe care le-a arătat-o.

Dimineața, când negustorul a venit să discute afacerea, bătrâna a fost hotărâtă. I-a spus că nu poate vinde gâștele, căci ele nu sunt doar niște păsări, ci parte din familia ei. Negustorul a plecat fără să înțeleagă, dar bătrâna nu a regretat decizia ei niciodată. Gâștele au rămas alături de ea, iar bătrâna și-a continuat viața în liniște și bucurie.

În timp, sătenii au aflat de povestea bătrânei și a gâștelor ei și au început să o ajute cum puteau. Unii îi aduceau mâncare, alții îi reparau casa sau îi aduceau lemne pentru foc. Bătrâna a fost recunoscătoare pentru sprijinul comunității și a continuat să trăiască fericită și liniștită.

Concluzie

Povestea gâștelor de Hans Christian Andersen ne învață despre importanța legăturilor sufletești și despre cum dragostea și devotamentul pot aduce bucurie și împlinire. Bătrâna, deși săracă, a ales să își păstreze gâștele, arătând că nu tot ce are valoare poate fi măsurat în bani. În final, decizia ei a dus la o comunitate mai unită și la o viață plină de dragoste și recunoștință. Aceasta este o lecție despre altruism, loialitate și importanța de a păstra ceea ce contează cu adevărat în viață. Povestea este o reflecție asupra valorilor fundamentale care stau la baza unei vieți fericite și împlinite.