Primavara de George Toparceanu versuri

Primăvara de George Topîrceanu

Din crengi de arbori picură-n fântână
O caldă și subțire ploaie de lumină.
Lângă gard, pe toată lungimea lui, grădina e plină
De mirosul dulce de liliac în floare.
Curtea geme de cântece și culoare.
În zare, pădurea se leagănă, iar cerul senin
E îmbătat de soare și înmiresmat cu fir de pin.

În suflet mi se trezește un dor nebun,
Răsunet de nai, cântec de fluier, vis de cătun.
Din amintiri, un cântec uitat dispare,
Dar reînvie sub razele soarelui ce răsare.
Ah! cât îmi place să simt primăvara
În sufletul meu, să-i dau toată povara!

Sub cerul cel vast, cu aripi de vată,
Un alai de păsări călătoare se arată.
Cireșii înfloriți își dau drumul florilor albe,
Acoperind iarba, ca un cer de nori mărunte și dalbe.
Câmpul înverzește, ca un vis pictat
În nuanțe de verde, de-un artist visat.

Pe la-nceputul lunii mai, prin pajiște,
Răsare iarbă cât vezi cu ochii, se îmbujorează pajiștea.
Lângă șipotul fântânii, teii își dau rodul
Și-n fiecare floare-i povestea neamului.
În cuvântul lor, ascultați! –
E-n cântec dragostea, e pacea și dorul lor.
Fiecare floare-i un dor, fiecare dor – o floare.
Ah! cât îmi place să simt primăvara
În sufletul meu, să-i dau toată povara!

Aspecte Importante ale Operei

Poemul "Primăvara" de George Topîrceanu evocă cu măiestrie renașterea naturii și a sufletului uman sub razele soarelui primăvăratic. Poetul folosește imagini vizuale și auditive pentru a crea o atmosferă vibrantă și plină de viață, subliniind frumusețea reînnoită a lumii în acest anotimp. Versurile sunt o sărbătoare a naturii, cu descrieri detaliate ale florilor, câmpurilor și păsărilor, și un elogiu adus emoțiilor pe care primăvara le trezește în sufletul uman. Topîrceanu reușește să transforme experiența personală a acestui sezon într-o reflecție poetică universală, în care fiecare cititor poate regăsi propriile trăiri și amintiri. Poemul este un exemplu clasic de lirism românesc, punând accent pe armonia dintre om și natură și pe bucuria simplă de a trăi.