Ratustele mele pe apa s-au dus versuri

Rățuștele mele pe apă s-au dus

Rățuștele mele pe apă s-au dus,

Stăpân pe ele rămâne Iisus.

Rățuștele mele s-au dus pe râu,

Le poartă valul, le cântă geamănul.

Pe apa cea lină se duc încet,

Rățuștele mele pe unde le-aștep?

Se duc toate trei, așa cum au fost,

Visez să le văd în visul cel tainic și prost.

Pe apă, pe malul cu verde păduri,

Rățuștele mele s-au dus să le furi.

Privește cum curge râul cel sfânt,

Rățuștele mele se scaldă în vânt.

Rățuștele mele pe apă s-au dus,

La capăt de drum le voi găsi sus.

Pe unde se duce povestea de vis,

Rățuștele mele pe apă s-au scris.

Aspecte importante ale operei

Poemul "Rățuștele mele pe apă s-au dus" evocă imaginea unor rățuște care se îndepărtează pe un râu, simbolizând poate trecerea timpului sau pierderea inocenței. Prin versurile sale, autorul folosește imagini naturale și metafore pentru a exprima un sentiment de nostalgie și dorință. Poemul explorează temele separării, a naturii efemere a lucrurilor și a căutării spirituale.

Versurile simple și ritmice captează esența momentului și ne invită să reflectăm asupra lucrurilor care ne scapă printre degete, dar care sunt mereu prezente în amintirile și visurile noastre. "Rățuștele mele pe apă s-au dus" ne îndeamnă să prețuim clipele fugitive și să găsim frumusețea în efemeritate.

Prin folosirea unei imagini obișnuite – rățuștele pe apă – poemul reușește să trezească emoții profunde și să ne conecteze cu latura noastră sensibilă și introspectivă. Astfel, opera devine un simbol al călătoriei interioare și al acceptării ciclului natural al vieții.