Se aude glas peste Carpati – versuri

Se aude glas peste Carpați – Versuri

Se aude glas peste Carpați – Octavian Goga

Se-aude glas peste Carpați,

Ca un ecou de clopot sfânt,

Ce cheamă-n gândurile-nalți,

Pe fiii țării la un cânt.

Un cântec vechi și plin de dor,

Străbate munții și câmpia,

Deșteaptă-n suflet un fior,

Și umple inimile-nvrăjite.

Povestea neamului cel drag,

Ca o lumină strălucește,

Cu sânge scris pe-al țării steag,

Numele tău, o, Românie!

Un dor adânc răsună-n noi,

Străbate ziduri de cetate,

Ne cheamă-n lupta pentru voi,

O țară mândră și curată.

Se-aude glas peste Carpați,

Și clopotul chemării sună,

Pe vânturi reci, pe nori înalți,

Răsună-n inimă, răsună.

Un cerc de brațe-nfrățite,

Își face loc în hora mare,

Ca să-nflorească, năzuite,

Bucuria și cântarea.

Se-aude glas peste Carpați,

Și fiii țării se adună,

Ca să-și apere pe veci frați,

Libertatea să le rămână.

Analiza și importanța operei

Poezia “Se aude glas peste Carpați” de Octavian Goga este o operă literară de mare importanță în literatura română, reflectând iubirea și devotamentul poetului pentru țara sa. Octavian Goga, recunoscut pentru operele sale patriotice și sociale, a captat în această poezie esența identității naționale și a unității poporului român.

Una dintre temele principale ale poeziei este chemarea la unitate și solidaritate națională. Prin intermediul versurilor sale, Goga reușește să transmită un mesaj puternic de coeziune, apelând la istoria comună și la dorința de libertate a românilor. Versurile evocă imaginea unei națiuni care își amintește de trecutul său glorios și care își caută viitorul prin unitate și colaborare.

Simbolistica poeziei este de asemenea remarcabilă. Aluzia la sunetul de clopot sfânt sugerează o chemare divină, un apel sacru la acțiune și trezire. Carpații reprezintă nu doar un element geografic, ci simbolizează și bariera naturală care unește și protejează națiunea. Glasul ce răsună peste Carpați amintește de puterea cuvântului și de impactul său asupra conștiinței colective.

Tonul poeziei este unul solemn și plin de emoție, Goga folosindu-se de imagini vizuale și auditive pentru a trezi sentimente de mândrie națională și dorință de a lupta pentru libertate. Poezia este în sine o manifestare a mândriei de a aparține unei națiuni cu un trecut bogat și cu un viitor promițător.

În contextul istoric în care a fost scrisă, poezia lui Goga poate fi văzută ca un răspuns la marile provocări cu care se confrunta România la începutul secolului XX. Perioada a fost marcată de numeroase schimbări politice și sociale, iar opera lui Goga a servit ca un far de speranță și un catalizator pentru mișcările naționaliste. Poezia încurajează nu numai rezistența și lupta pentru drepturi, dar și mândria de a fi român.

În concluzie, “Se aude glas peste Carpați” este mai mult decât o simplă poezie; este o expresie a spiritului național, un apel la unitate și solidaritate, și o mărturie a dragostei lui Octavian Goga pentru patria sa. Prin versurile sale, Goga a reușit să imortalizeze sentimentele și aspirațiile unei întregi națiuni, făcând din această poezie o operă de referință în literatura română. Mesajul său rămâne la fel de relevant și astăzi, inspirând generațiile viitoare să valorifice moștenirea culturală și să continue lupta pentru libertate și unitate națională.