Balada unui greier mic – George Topîrceanu
Pân’ ce soarele scăpase
După deal și după casă,
Greieru-ntr-o hăinuță
Cu măsura prea mărunță,
Cu căsuța-i de paie,
Greierel de pe câmpie,
S-a oprit pe lângă drum
Și-a spus, către-al său prieten,
Fluturașul cel bătrân:
"Ce să fac azi, Fluturasă,
Astăzi, pe veci, mă despart
De calda, dulce cămară,
De căsuța mea cea dragă,
X – plin de jale,
Greierasul stă și plânge.
Răspunde Fluturășul:
"Frate greieruț, ce-i asta?
Nu-i mai plânge hăinuța,
Și nici casa nu-i de plâns,
Căci la vară, cu o clipă
Îți vei face altă casă,
Altă haină, altă pace.
Nu-i de-ajuns că te-ai făcut
Sus în deal un căpitan
Cu cerneală și creion?
Nu-i de-ajuns că ai făcut
Cu mânuțele tale
Un palat la margine de vale?
Cântă-ți cântul, cum știi tu,
Într-un colț de câmp senin
Și din frunzele de-argint
Să-ți faci casă de argint.
Iar când toamna va veni
Cu frunzișul ruginiu,
Viața să ți-o pregătești
Cu altă haină, alta casă,
Altă pace, altă masă."
Greierașul, zâmbitor
Își ia mandolina-n zbor
Și răspunde, cu glas tare:
"De-om trăi, vom mai vedea,
De n-om trăi, vom mai cânta!"
Însemnătatea operei
Balada unui greier mic de George Topîrceanu este o poezie ce contrastează între fragilitatea vieții și optimismul inepuizabil. Greierașul, simbol al vulnerabilității și al trecerii timpului, își exprimă temerile legate de schimbările inevitabile ale vieții. Fluturașul reprezintă un sprijin moral, îndemnându-l să nu-și plângă trecutul, ci să privească spre viitor cu speranță și încredere. Poezia se încheie într-o notă optimistă, învățându-ne că, indiferent de dificultățile întâmpinate, viața merită trăită și cântată. Mesajul central este acela al adaptabilității și al forței interioare de a trece peste greutăți, cu dorința de a găsi bucurie și frumusețe chiar și în momentele dificile. Stilul ludic și amuzant al poeziei reușește să aducă zâmbetul pe buze chiar și celor mai pesimiști cititori.
