Versuri de la Stefan Hrusca – Linu-i Lin

Versuri de la Ștefan Hrușcă – Linu-i Lin

Linu-i lin și iarăși lin,

bate vântul din senin,

liniștea te cuprinde,

în suflet se aprinde.

Florile se înclină,

păsările se-adună,

cerul se luminează,

pacea iar ne veghează.

Diminețile senine,

cu rouă pe coline,

amintiri ce nu pier,

în al inimii cer.

Oameni trec pe cărare,

cu gânduri pline de soare,

liniștea lor cântă,

în pace se avântă.

Lumea e un cor divin,

linu-i lin și iarăși lin,

fiecare își aduce,

clipa de rai în cruce.

Analiza și Interpretare

„Linu-i Lin” este una dintre acele melodii ale lui Ștefan Hrușcă care reușește să capteze esența sufletului românesc, îmbinând elemente de natură cu cele de spiritualitate. Versurile sunt simple, dar profund simbolice, și oferă o introspecție în starea de liniște și pace pe care o poți regăsi atât în natură, cât și în interiorul tău. Prin repetarea versului „linu-i lin și iarăși lin”, se accentuează un sentiment de continuitate și ciclicitate a naturii și a vieții însăși.

În primele versuri, imaginea liniștită a naturii este descrisă prin intermediul unui peisaj calm, unde vântul bate din senin și liniștea „te cuprinde”. Acest sentiment de liniște este mai mult decât o simplă absență a zgomotului; este o stare de pace interioară, o armonie cu lumea din jur.

Natură este reprezentată ca un sanctuar, un loc unde florile se înclină și păsările se adună, simbolizând unitatea și armonia. Acest peisaj idilic este completat de imaginea unui cer senin și plin de lumină, un simbol al păcii și al protecției divine.

În strofa a doua, diminețile senine și roua de pe coline sugerează ideea de renaștere și nou început. Răsăritul este un moment magic, un timp al amintirilor ce nu se pierd, ci rămân gravate „în al inimii cer”. Această descriere subliniază legătura profundă dintre om și natură, precum și capacitatea acesteia de a trezi emoții și amintiri.

Oamenii sunt reprezentați ca parte a acestui tablou, umblând pe cărare cu „gânduri pline de soare”. Aici, cărarea simbolizează drumul vieții, iar gândurile pline de soare reprezintă optimismul și speranța care ne însoțesc în fiecare zi. Liniștea cântă și se avântă în pace, sugerând că adevărata liniște vine din interior și este un dar pe care ni-l putem oferi nouă înșine.

Ultima strofă, „Lumea e un cor divin”, sugerează armonia și interconectarea tuturor lucrurilor. Fiecare ființă aduce o „clipă de rai în cruce”, o referire la misiunea fiecăruia de a contribui cu binele și frumosul pe care le deține. Repetarea motivului „linu-i lin și iarăși lin” este o metaforă pentru viața care curge continuu, plină de momente de liniște și reflecție.

În concluzie, „Linu-i Lin” de Ștefan Hrușcă reușește să transmită un mesaj profund despre frumusețea și liniștea vieții, despre legătura cu natura și esența spirituală a ființei umane. Este o invitație la introspecție și regăsire a păcii interioare, un cântec care ne amintește de puterea vindecătoare a naturii și a momentelor de liniște adevărată. Astfel, melodia devine nu doar o experiență auditivă, ci și una sufletească, care sădește semințele reflecției și ale armoniei în inimile ascultătorilor.