Versuri descantec de deochi

Descântec de Deochi – Autor Necunoscut

Descântecele de deochi sunt tradiții vechi, transmise din generație în generație, menite să alunge energiile negative și să readucă armonia. Deși autorul exact al acestor versuri este necunoscut, ele sunt adânc înrădăcinate în folclorul românesc.

Cu fir roșu legat, să te apere curat,
Din ochi răi și necaz, să te scoată în drum braz.
Din trei colțuri de lume, să te-ntorci întru bine,
De deochi să te păzească, cu cuvântul să te crească.

Rostesc cuvântul sfânt, din inimă curat,
Să se ducă de la tine, ce-i stricat, ce-i păcălit.
Cu apă de izvor, spăl durerea de pe zbor,
Cu vântul din apus, suflu tot ce-i de nepătruns.

Sarea din mare să te apere tare,
De privirea cea rea, să nu te atingă așa.
Cu flori de busuioc, drumul să-ți fie noroc,
Iar iarba verde de leac, să-ți fie scut și veac.

Pe fir de mătase, leg cuvintele alese,
Din trei nopți și trei zile, să fie doar bine.
Zânele să te-nconjoare, cu lumina lor mare,
Să te umple de senin, ca floarea de iasmin.

În numele celor mari, ce poartă pe umeri ani,
Privirea să-ți fie curată, de gânduri luminată.
Deochiul să plece departe, să nu se mai întoarcă în noapte,
Cu soarele să te lumineze, inima să nu te doară.

Focul să ardă ce rău e, să rămână doar ce-i bine,
Din cenușa să-nvie, speranța să fie.
Prin cuvinte și ape, să fii ocrotit în noapte,
Să te înalți și să crești, liber ca un vânt de vest.

Analiza și Importanța Descântecului de Deochi

Descântecul de deochi este un exemplu emblematic al modului în care folclorul românesc îmbină magia cu spiritualitatea. Acest descântec este un amestec de rugăciune și poezie, având scopul de a proteja persoana de privirile invidioase și energiile negative, care se crede că pot provoca disconfort fizic și emoțional.

Elementele naturale, cum ar fi firul roșu, sarea și apa de izvor, sunt simboluri puternice ale protecției și purificării. Firul roșu, în special, este o metaforă pentru legătura cu divinul și protecția împotriva răului.

Descântecul își extrage forța din tradiția orală, fiind transmis pe cale verbală și adaptat în funcție de nevoi și credințe locale. Importanța sa culturală și spirituală rămâne relevantă, având un loc special în practicile de vindecare și protecție ale comunităților rurale din România.

Astfel, descântecul de deochi nu este doar o simplă incantație, ci o expresie a credințelor străvechi și a legăturii indestructibile dintre om și natură, dintre prezent și tradiția ancestrală. Acest text este o mărturie a puterii cuvântului și a credinței în forțele nevăzute care ne influențează viețile. Într-o lume modernă, în care știința și tehnologia domină, descântecele ne amintesc de importanța și valoarea moștenirii culturale.