Versuri galbena gutuie

Versuri "Galbenă gutuie" – Adrian Păunescu

Galbenă gutuie, dulce-amăruie,

Lampă la fereastră toată iarna noastră,

Galbenă gutuie, dulce-amăruie,

Pururi nesecată, lacrimă uitată.

Galbenă gutuie, dulce-amăruie,

Lampă la fereastră toată iarna noastră,

Galbenă gutuie, dulce-amăruie,

Pururi nesecată, lacrimă uitată.

Toamna de gutuie mă împresoară,

Eu într-o gutuie sunt toată țara,

Dulcea mea amăruie, galbenă gutuie,

Amintirea voastră, toată iarna noastră.

Toamna de gutuie mă împresoară,

Eu într-o gutuie sunt toată țara,

Dulcea mea amăruie, galbenă gutuie,

Amintirea voastră, toată iarna noastră.

Galbenă gutuie, dulce-amăruie,

Lampă la fereastră toată iarna noastră,

Galbenă gutuie, dulce-amăruie,

Pururi nesecată, lacrimă uitată.

Analiza operei

Poemul "Galbenă gutuie" de Adrian Păunescu surprinde esența melancolică a toamnei prin simbolul gutuii, un fruct a cărui dulceață se îmbină perfect cu o notă subtilă de amărăciune. Această dualitate reflectă adesea sentimentele contradictorii pe care le avem în legătură cu schimbările anotimpurilor și ale vieții. Gutuiul, în poezia lui Păunescu, devine un simbol al dorului și al nostalgiei, fiind comparat cu o lampă ce aduce lumină și căldură în iarna sufletului. Versurile repetă tema amintirii, sugerând că aceste momente sunt etern prezente, ca o lacrimă uitată. Titlul poemului, "Galbenă gutuie", indică un element vizual puternic, accentuând nu doar culoarea, ci și maturitatea și bogăția vieții. În esență, acest poem este o reflecție asupra trecerii timpului și a modului în care amintirile ne definesc existența, oferindu-ne ancore emoționale în tumultul schimbării. Stilul simplu, dar profund al lui Păunescu reușește să capteze frumusețea efemerului și să o transforme într-o meditație asupra vieții și a memoriei.