Catelusul schiop versuri

Catelusul schiop – Elena Farago

Uite cum se-ndoaie iarba
Sub piciorul meu schiop, slab,
Uite cum se face iarăși
Drumu-n urma mea de rob.

N-am să pot alerga-n voie,
Cum făceam cândva, pe câmp,
Vântul să m-alinte-n plete,
Flori să smulg din drumul strâmt.

Însă nu sunt trist, stăpâne,
Căci știu bine ce-am primit:
Dragostea ta-i o minune,
Bunătatea-ți, nesfârșit.

Tu mă mângâi când sunt bolnav
Și-mi vorbești atât de blând,
Mi-ai dat hrană, mi-ai dat apă,
De la tine nu-s flămând.

Chiar și-așa, un câine schiop,
Am puterea să te-ascult,
Lângă tine, lângă-o doagă,
Îmi găsesc un suflet cult.

Lasă-mi, Doamne, bucuria
Să-i slujesc cum știu eu mai bine,
Să-mi păstrez prietenia,
Să mă-ncălzesc lângă sine.

Analiza și teme principale

"Catelusul schiop" de Elena Farago este o poezie plină de emoție și sensibilitate care abordează teme precum loialitatea, dragostea necondiționată și acceptarea limitărilor fizice. Poezia este scrisă din perspectiva unui cățeluș care, deși este schiop, își exprimă mulțumirea față de stăpânul său pentru dragostea și grija pe care le primește. Versurile simple, dar profunde, subliniază importanța relațiilor de prietenie și modul în care acestea nu sunt influențate de imperfecțiunile fizice. Ele sugerează, de asemenea, că adevărata fericire și mulțumire provin din dragostea și acceptarea venite din partea celor apropiați. Poezia încurajează cititorii să prețuiască dragostea și să fie recunoscători pentru ceea ce au, indiferent de circumstanțe. Această lucrare a Elenei Farago rămâne un exemplu emoționant al literaturii pentru copii, dar și un exemplu de înțelepciune pentru toți cititorii, indiferent de vârstă.