Rapsodii de primavara versuri

Rapsodii de primăvară – George Coșbuc

Iarna-i dusă dintr-o dată,
Sus pe dealuri, la izvoară,
Iarba crește, ne-ncetată,
S-a făcut iar primăvară.

Mugurii plesnesc în crânguri
Zori de floare și de cânt,
Roiuri vesele de fluturi
Zbor prin vânt.

Vântul cald adie-n vale
Cu miros de floricele,
Zboară-albinele agale
Pe deasupra florii mele.

Ciocârlia, sus pe boltă,
Cântă, zboară, nu mai tace,
Peste câmpuri inierbate
Vesel se desface.

Cântă vântul, cântă râul,
Murmurând pe lângă maluri,
Pârâiașul copt din grâu
Printre valuri.

Pomi de floare-nflorioasă
Pe câmpii se-nșiră-n zări,
Râu de stele scânteioase
Prin păduri.

Cântecul păsărilor,
Zvon de mierle și de sturzi,
Sus în ramurile lor,
De la frați și surori.

Primăvara, plină viață,
Întreagă se strecoară,
Din grădină-n grădiniță,
Din cărare în cărare.

Iarna a trecut, lăsând
Loc la verde și-nflorire,
Tot pământul e cântare
Și iubire.

Aspecte importante ale operei

"Rapsodii de primăvară" de George Coșbuc este o poezie care ilustrează frumusețea și vitalitatea primăverii. Poetul evocă renașterea naturii, descriind cu măiestrie felul în care plantele, florile și animalele revin la viață după lunga perioadă de iarnă. Prin imagini vibrante și pline de culoare, Coșbuc reușește să transmită bucuria și optimismul adus de acest anotimp. Atmosfera creată de versuri este una de sărbătoare, în care toate elementele naturii par să se armonizeze într-un cântec comun. Poezia surprinde nu doar transformările fizice, ci și emoționale, aducând în prim-plan sentimentul de reînnoire și speranță. Această operă este o adevărată celebrare a primăverii, capturând esența și frumusețea acestui moment de tranziție.